Glioblastomul
Este o formă agresivă de cancer (tumoră malignă) care poate apărea în creier sau în măduva spinării, atât la tineri cât și la vârstinici.
Originea acestei tumori sunt astrocitele, celule de mari dimensiuni ale creierului care furnizează neuronilor energia necesară pentru a putea funcționa. De asemenea, izolează și protejează neuronii, le asigură nutrienții necesari, repară și cicatrizează sistemul nervos.
De ce apare?
Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariția glioblastoamelor, dar s-au observat anumiți factori frecvent asociați acestora :
- Genetici (neurofibromatoza, sindromul Li-Fraumeni)
- Radioterapia în antecedente
Care sunt semnele și simptomele?
Cele mai frecvent, debutează cu durere de cap și cu o scădere a forței musculare, deficit neurologic care se accentuează progresiv.
De asemenea, se poate prezenta ca un sindrom de hipertensiune intracraniană, care asociază durere de cap, greață și vărsături, însoțite de alterarea stării de conștiență, care poate varia de la o ușoară confuzie, somnolență până la comă.
Crizele convulsive sunt o manifestare relativ frecvent întâlnită în cazul glioblastoamelor.
Tulburările de comportament, personalitate, dispoziție, memorie și concentrare pot fi simptome timpurii, care apar încă de la debutul afecțiunii.
Există multiple alte semne focale asociate care depind de localizarea glioblastomului, precum tulburările de sensibilitate, tulburările de vedere sau de vorbire.
Cum pune diagnosticul?
Un examen neurologic de rutină, prin care se evaluează forța musculară, echilibrul, coordonarea, reflexele, vederea sau auzul, ar putea pune în evidență anumite modificări care ar orienta diagnosticul spre o tumoră cerebrală.
Testele imagistice precum CT (computer tomografie) sau RMN (rezonanță magnetică nucleară) arată unde este localizată tumora și cât este de mare. RMN-ul funcțional sau spectroscopia RMN sunt investigații utile care oferă informații în plus, față de RMN-ul convențional. Tomografia prin emisie de pozitroni (PET) este de asemenea o variantă de diagnostic.
Singura investigație care ne oferă însă un diagnostic cert este biopsia urmată de examenul histopatologic.
Cum se tratează?
Dacă localizarea permite, se pot trata chirurgical. Fiind o tumoră infiltrativă,cu un caracter agresiv, cu creștere rapidă, care nu e bine delimitată și care invadează țesuturile din jur, tratamentul chirurgical nu este suficient. Chiar dacă aparent tumora este scoasă în totalitate, rămân celule sau grupuri de celule diseminate la distanță în țesutul cerebral. De aceea, este indicat ca operația să fie urmată de radioterapie sau chimioterapie, decizie terapeutică luată împreună cu medicul oncolog.
E important de reținut că glioblastomul are un ritm foarte rapid de creștere și că riscul de recidivă este foarte mare, chiar și după un tratament corect condus.
