Orice diagnostic medical are la bază 3 pași : anamneza , examenul clinic și investigațiile paraclinice.
Anamneza constă într-o serie de întrebări precum : ce simptome aveți, de când au început, când apar, dacă sunt permanente, dacă sunt accentuate sau ameliorate de anumiți factori, dacă ați urmat tratament la domiciliu.
Examenul clinic evaluează mersul, mișcarea activă sau pasivă, forța musculară, sensibilitatea și reflexele osteotendinoase.
Examinatorul vă poate pune să mergeți câțiva pași, atât normal cât și pe vârfuri sau pe călcâie. Pentru a evalua gradul de anteflexie al coloanei vertebrale lombare, va fi necesar să vă aplecați astfel încât să atingeți degetele de la picioare cu vârful degetelor de la mâini. Flexia maximă a segmentului lombar este de 90 grade.
În cazul coloanei vertebrale cervicale, gradul de flexie se evaluează rugând pacientul să pună bărbia în piept, maximul fiind de 45 de grade.
Testul Lasegue este cel mai utilizat pentru evidențierea existenței unei hernii lombare de disc. Pacientul stă pe spate, cu picioarele întinse pe pat. Examinatorul ridică membrul inferior progresiv cu genunchiul extins. Dacă apare durere la nivelul coloanei vertebrale lombare, între 30-70 grade de flexie a coapsei pe bazin, testul se consideră pozitiv.
Investigațiile cuprind:
- Radiografia : nu detectează hernia de disc, dar e utilă pentru a exclude alte cauze ale durerii de spate (fracturi, tumori sau tulburări de statică vertebrală- scolioze, lordoze, cifoze)
- CT ( computer tomograf) : nu este o investigație foarte precisă, poate doar orienta diagnosticul
- RMN (rezonanță magnetică nucleară) : e cea mai precisă investigație.
Poate evidenția localizarea herniei de disc și ce nervi sunt afectați. Există mai multe stadii ale discului herniat vizibile pe RMN, în funcție de momentul diagnosticului :
- Degenerare discală – discul se deshidratează
- Protruzie – discul devine mai fragil și începe să proemine
- Prolaps – discul iese în afara spațiul intervertebral , dar pereții discului sunt încă intacți
- Extruzie – se fisurează pereții discului, fapt ce determină mobilizarea nucleului pulpos, o structură moale care e situată în mod normal în mijlocul discului
- Sechestrul – se rup pereții discului, iar nucleul pulpos iese în canalul spinal, de aici putând migra în sus sau în jos de-a lungul canalului.
Fig. 1 : Imagine RMN ce evidențiază o hernie de disc la nivelul spațiului intervertebral dintre vertebra lombară L5 și prima vertebră din sacrum S1 ( imaginea aparține https://mayfieldclinic.com/pe-hldisc.htm )
- EMG (electromiografie) : este utilă atunci când simptomatologia pacientului nu corespunde 100% cu localizarea imagistica a herniei de disc (RMN). Aceasta poate determina dacă afectarea conducerii nervoase este acută sau cronică și care rădăcină nervoasă este comprimată de discul herniat.
În concluzie, pentru a diagnostica o hernie de disc sunt necesare mai multe etape, de la anamneză, examen clinic până la investigațiile paraclinice.
